Una dintre cele mai controversate hotărâri luate de către Guvernul Tăriceanu a fost transferul Registrului Comerţului de la Ministerul Justiţiei la Camera de Comerţ. În luna martie a acestui an, Cotidianul a atras atenţia asupra mutării cu o miză de zeci de milioane de euro şi informaţii despre toate firmele din ţară.

Deşi nu a mai avut loc, transferul urma să fie validat de votul parlamentarilor, iar ca urmare înscrierea firmelor la Oficiul Naţional la Registrului Comerţului (ORC) ar fi devenit facultativă.

De asemenea, ORC nu ar mai fost obligată să ofere aceleaşi servicii, oricui, la aceleaşi tarife. În fine, bugetul Registrului Comerţului nu mai putea fi controlat de Curtea de Conturi, deoarece Camera de Comerţ nu dă socoteală la stat despre modul în care îşi cheltuie banii.

Tot în luna martie a acestui an, un alt scandal a ţinut prima pagină a ziarelor.

Contractul prin Agenţia de Plăţi şi Intervenţie în Agricultură (APIA) dorea să cumpere de la American ATV 195 de ATV-uri a ajuns şi în atenţia procurorilor DNA.

Cotidianul, a scris despre achiziţia de ATV-uri la suprapreţ şi despre licitaţia prin care s-a atribuit contractul de 2,9 milioane de euro iar ca urmare,  responsabilii APIA au dorit brusc declararea nulităţii absolute a contractului cu American ATV.

 

Serialul Cupola

Serialul Evenimentului Zilei a scos la lumină reţelele de afaceri şi de informaţii ale foştilor spioni din perioada comunistă. Serialul Cupola nu a fost reluat, deşi conducerea cotidianului central a anunţat publicarea unor noi articole înainte de alegerile parlamentare.

Ziariştii EVZ au arătat cum personajele investigate au devenit capitalişti prin privatizarea unor reţele de spionaj în filiere de afaceri.

Scandalul permiselor Argeş a început în luna iunie. Gruparea acorda premise de conducere contra unor sume de bani iar clienţii îşi schimbau în mod illegal domiciliul pentru a putea apela la serviciile reţelei din Argeş.
Cristian Popescu "Piedone", primarul sectorului 4 al Capitalei, a fost chemat, pe 21 noiembrie, la DNA, în calitate de martor în dosarul permiselor auto de la Piteşti. El a fost vizat de către anchetatori deoarece a domiciliat în localitatea argeşeană Topoloveni în aceaşi perioadă în care şi-a obţinut permisul de conducere pentru toate cele cinci categorii.
Procurorii se bazau pe 200 de dosare de reşedinţă, printre care şi cel al primarului sectorului 4 al Capitalei, Cristian Popescu pentru a dovedi cine şi-a cumpărat permisul de conducere.
Cele 200 de dosare au dispărut din sediul Serviciului de Evidenţă a Populaţiei Argeş, însă ele există în format electronic.

Curtea de Apel Bucureşti a emis, pe 15 iunie, primele mandate de arestare în acest dosar pe numele a 17 persoane. Printre cei 17 se aflau comisarul şef al Serviciului Permise şi Înmatriculări Auto Argeş, Codruţ Gheorghe Vlăsceanu, Vasile Voinea, şeful Şcolii de şoferi Comes din Piteşti, Constantin Tincă, şi preotul Laurenţiu Floroiu.
Ziarul Cotidianul a dezvăluit în luna noiembrie, citând surse din BOR, că liderul PNG-CD ar fi cerut înapoi suma de două milioane de dolari donată în urmă cu un an pentru construirea Catedralei Mântuirii Neamului.
Supărat că Arhiepiscopia Bucureşti nu i-ar fi cedat nepotului acestuia, Lucian Becali, jumătate din terenul pe care se află Mănăstirea Christiana, latifundiarul şi-a cerut înapoi donaţia.
Nepotul latifundiarului, Lucian Mihai Becali, a ajuns la poarta măicuţelor cu buldozerele pentru a dărâma gardurile viitoarei mănăstirii.

Lucian Becali deţine, din 1999, un titlu de proprietate asupra terenului de 30 de milioane de euro. Totuşi, Guvernul a atribuit în 1997 dreptul de folosinţă asupra suprafeţei către BOR.

Pe terenul pe care îl cere acum familia Becali se construieşte o biserică, ajunsă la nivel de fundaţie.


De ce pentru Poliţa Română, un autoturism Dacia Logan costă 78.000 de euro?

În luna octombrie, presa centrală a dezvăluit modul în care şeful Poliţiei Române a încercat să dea un tun de 100 de milioane de euro
Gheorghe Popa a avizat mărirea parcului auto al instituţiei pe care o conduce prin achiziţionarea a peste 1.800 de maşini, la preţ de câte o garsonieră.

Cei peste 78.000 de euro plătiţi, din bani publici, pentru o Dacia Logan, ca şi „preţul corect“ de peste 600.000 de euro, achitat pentru o autospecială de intervenţie, sunt justificaţi de oficialii poliţiei prin costul exorbitant al echipamentelor speciale montate pe autovehicule. Motivaţia este susţinută şi de Bogdan Savin, patronul firmei Ager Leasing IFN, care a furnizat autospecialele.

Peste 113.000.000 de euro, mai exact 426.421.496 de lei. Atât a plătit Inspectoratul General al Poliţiei Române (IGPR), din bani publici, pentru 1.836 de autospeciale, în mare parte Dacia Logan, al căror preţ - ce variază între 19.000 şi 78.750 de euro. Raportul Corpului de Control al Internelor: 16 ofiţeri, în frunte cu fostul şef al poliţiei, au încălcat legea pentru a-i umple buzunarele lui Bogdan Savin în afacerea "Loganuri pentru poliţie".
O înregistrare audio deţinută de Cotidianul arată cum se negocia o mită uriaşă între un demnitar din guvernul Năstase şi directorul unei firme, ameninţat că i se închide afacerea. 95 la sută din bani ar fi mers la premier, restul la subordonaţii săi.

Înregistrarea audio, care a ajuns şi în posesia DNA, are o durată de aproape 27 de minute şi redă o conversaţie între Liana Iacob, secretar de stat în perioada 2001-2002 în guvernul Năstase, şi Marco Maximilian Katz, director al firmei EDF, care opera la acea vreme magazinele duty-free din Aeroportul Otopeni.

Cu alte cuvinte, chestiunea s-a lămurit: o secretară de stat în guvernul Năstase afirmă despre şeful de cabinet al aceluiaşi premier că ar fi încercat un şantaj de 2,5 milioane de dolari. Chestiune cu care Liana Iacob nu era de acord. Nu, ea avea cu totul alt plan.

EDF a reclamat România la ICSID şi cere daune de peste 100 de milioane de dolari, după ce companiei i-a fost reziliat contractul de pe Otopeni. Interesant este că, în litigiu, martori din partea României sunt tocmai Liana Iacob şi Sorin Teşu, dar şi Miron Mitrea, Sorin Ducaru (fostul ambasador român la Washington) şi chiar Daniel Dăianu, actualul europarlamentar PNL (care a semnat acte privitoare la EDF, ca membru al Executivului, în mandatul CDR).

În 2002, Academia Caţavencu a relatat pe larg cazul EDF. Eastern Duty Free (EDF) a intrat pe piata din Romania in 1992.

ASRO a fost prima societate mixtă înfiinţată de EDF împreună cu Aerportul Internaţional Bucureşti Otopeni şi administra magazinele duty-free din aeroportul Otopeni. În luna mai 2002, un oficial al EDF povestea, într-un interviu acordat Financial Times, cum a fost chemat de către un reprezentant al Guvernului Năstase, pentru a ridica o mită de 2,5 milioane de dolari. 

Oficialul EDF a refuzat banii, motiv pentru care afacerile i-au fost închise.

Fondul Monetar International a decis că România a încălcat trei tratate bilaterale şi a cerut Guvernului Năstase să plătească daune. EDF cere în continuare daune de 75 de milioane de euro drept daune pentru pierderea afacerilor derulate în România.


Italienii sunt trataţi cu diplome româneşti

Italienii, trataţi de stomatologi cu diplome obţinute ilegal în România, fără să fi trecut pe la facultate.

Autorităţile din Peninsulă au descoperit că sute de doctori italieni profesează în prezent pe baza unor diplome obţinute în mod fraudulos de la unele facultăţi de medicină din România. Deşi meseriile lor de bază sunt chelner, cizmar sau zidar, diplomele de licenţă arată că şi-au făcut studiile la noi în ţară şi că s-au specializat în stomatologie, osteopatie sau chiropraxie.

Reprezentanţii Ministerului Educaţiei, Cercetării şi Tineretului spun că în acest caz sunt implicate mai multe instituţii de învăţământ superior medical din România, dintre care 13 se află acum în vizorul anchetatorilor MECT.

Evenimentul Zilei a dezvăluit cum merg mână-n mână Masoneria, politica şi afacerile cu statul, în România. Masoneria, afacerile şi politica românească interferează, ultimele două, la vedere.

În umbră, discreţi, stau "fraţii masoni", conducătorii lor, "venerabilii", "maeştrii", şi lojile cu denumiri care oscilează între misterios şi caraghios. "Evenimentul zilei" este primul ziar din România care vi-i prezintă pe câţiva dintre masonii candidaţi la parlament, cu nume, prenume, lojă şi colegiu electoral, fără discriminări de orientare ideologică. Politicieni masoni găsim şi la stânga, şi la dreapta.

Cei mai mulţi sunt aduşi la acelaşi numitor nu doar de aplecarea spre ritualurile din loji, ci şi de afaceri cu statul, influenţă politică şi economică. Masonii candidaţi arată şi evoluţia complicată a Ordinului secret care s-a deplasat de la Goethe şi Voltaire la Fleacă şi Prigoană.

Evident este doar că, în România, Masoneria are nuanţe mai pestriţe ca oriunde. În lojile dâmboviţene se regăsesc laolaltă personaje controversate, afacerişti penali, procurori DNA şi militari, înalţi ofiţeri activi de informaţii şi politicieni de frunte.

 

"Diamantul însângerat", filiera românească

Magnatul Beny Steinmetz ne atacă piaţa imobiliară prin intermediul unui fost consilier al lui Adrian Năstase. Corporaţia BSG a fost implicată, în 2008, în incidente sângeroase în Sierra Leone.

Al treilea jucător pe piaţa mondială a diamantelor intră discret în România, pe două fronturi: prin investiţiile asumate, dar şi prin paravane offshore, dublate de intermediari tăcuţi şi influenţi.

Corporaţia se numeşte Beny Steinmetz Group (BSG) şi este patronată de magnatul israelian Beny Steinmetz - deţinătorul a 3,6 miliarde de dolari, potrivit celebrului Top Forbes.

În acest an, BSG a fost implicată într-o serie de incidente sângeroase în Africa. Violenţele s-au soldat cu numeroase victime civile în Republica Sierra Leone, supranumită "patria diamantelor".

Românul conectat la interesele BSG este Remus Truică - un personaj controversat care, în perioada 2002-2004, a condus Cancelaria premierului PSD Adrian Năstase. Acum, acelaşi Truică este asociat în afaceri paralele cu strategii electorali israelieni ai lui Călin Popescu-Tăriceanu. Dar şi cu un consilier din Cancelaria primului-ministru liberal.

 

Afacerile actorului Florin Călinescu cu statul roman?

Tranziţia i-a adus lui Florin Călinescu nu doar celebritatea ca actor, ci şi prosperitatea graţie contractelor încheiate cu MApN prin firma sa Pro Optica.
Ultimul contract, în valoare de 26 de milioane de lei (aproximativ 7 milioane de euro), încheiat în urmă cu câteva săptămâni, ridică dubii din două motive: lipsa unei licitaţii şi suprapunerea cu momentul desemnării lui Călinescu drept candidat al PNL la Senat. Actorul deţine un "cvasimonopol" pe piaţa echipamentelor optice propuse pentru Armată.
Opt personaje din lumea fotbalului vor fi judecate de Curtea Supremă de Justiţie pentru înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave, spălare de bani şi evaziune fiscală.
Ancheta demarată de Gazeta Sporturilor în februarie 2006, cu cazul transferului lui Florin Bratu de la Rapid la Galatasaray din 2004, a fost preluată o săptămîna mai tîrziu de DNA.
După aproape doi ani şi 7 luni, procurorii anti-corupţie au finalizat primul mare dosar al fotbalului românesc: aproape 100 de volume, 20.000 de file, zeci de martori şi inculpaţi care au fost chremaţi pentru interogatorii şi declaraţii. Cazul rezultat din analiza celor 12 transferuri în care s-au înregistrat mari fraude fiscale va fi trimis săptămîna viitoare la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Din probele adunate de anchetatorii DNA a rezultat:

Prejudiciul total creat de cei 8 inculpaţi este de :
- 4.113.648 RON în dauna statului român (1.485.071,5 USD calculat la cursul mediu de schimb pe perioada 1999 - 2005);
- 598.667 USD în dauna Federaţiei Române de Fotbal ;
- 10.969.690 USD în dauna cluburilor de fotbal Dinamo Bucureşti, Rapid Bucureşti, Oţelul Galaţi şi Gloria Bistriţa.
În schimbul unui vot se promitea o sută de lei, geci de iarnă şi o icoană cu Iisus sau Sfânta Maria. Icoana ca icoana, dar banul ochiul dracului a pus pe jar alegătorii aflaţi la ceas de criză economică.

Cu cinci zile înainte de votare, listele PNG erau aproape complete. Lumea de prin Vatra Luminoasă ne spunea că dacă ne grăbim mai prindem şi noi un loc, măcar la coadă. „Mergeţi la sediul din Ferdinand, la Tudorache, la Virgil, că acolo se mai dau, în teritoriu s-au terminat listele”, spune răstit un bărbat cu doi dinţi singuratici prin gură.
Există însă o singură dilemă, cel puţin pentru cei nou veniţi.

 

Contractul Dalli, greu de reziliat

Rezilierea contractului cu firma Dalli Exim SA, cea care deţine monopolul parcărilor publice cu plată în Bucureşti, se dovedeşte greu de realizat de către Primăria Municipiului Bucureşti (PMB).

Primarul Sorin Oprescu, care în iulie combătea întregul contract, a revenit între timp la sentimente mai bune, iar acum declară că urmăreşte să ia înapoi doar 11 locaţii în care firma Dalli îşi desfăşoară activitatea. Ceea ce nu ar fi mare lucru având în vedere că societatea şi-a dublat numărul locurilor de parcare pe care le administrează. Această performanţă a fost posibilă printr-un mecanism ciudat, în urma căruia Primăria Capitalei a cedat firmei benzi întregi din carosabil, care au fost rapid transformate în parcări.

 

Cum îşi fac legile hoţii de pădure din România

În comuna nemţeană Dămuc, sătenii au defrişat zeci de hectare, umăr la umăr cu pădurarii. Localnicii şi-au făcut popriile legi pe care le aplică cu toporul în mână.

Dezastrul ecologic făcut de localnici pe zeci de hectare de pădure a fost posibil până acum şi din cauza pădurarilor care sunt primii care împuţinează controalele în zonă.

Că Dămucul a devenit un loc unde localnicii îşi fac propriile legi aveam să o simţim şi pe pielea noastră. În timpul documentării pentru acest reportaj am fost atacaţi de 30 de localnici din Dămuc.
Eram cu doi inspectori silvici şi tocmai filmasem zona unde  sătenii au ras arborii de pe şaptezeci de hectare. La coborârea din pădure, pe uliţa unde lăsaseră maşinile parcate, treizeci de săteni înarmaţi cu bâte şi cu pietre ne-au laut cu asalt. Supărarea lor era că dezastrul ecologic făcut chiar de ei a fost filmat şi urma să apară pe post. Am fost loviţi cu pumnii, ameninţaţi cu moartea şi sechestraţi într-un magazin.

După patru ore de captivitate, primarul a reuşit să-I convingă pe localnicii înnebuniţi de furie şi de alcool să ne elibereze. A doua zi, poliţia a identificat zece dintre agresori şi a început cercetările pentru acuzaţia de lipsire de libertate. În timpul încăierării, când eram luaţi pe sus de mulţime, un bărbat cu un par în mâna încordată ne urla cât îl ţineau plămânii. "Uăăăi! Aici nu-i România, aici e comuna Dămuc!"
Miron Mitrea, Aristide Roibu, Mihai Tănăsescu şi Rodica Nassar de la PSD, Cristian Boureanu, Cristian Ilie şi Radu Berceanu de la PD-L, Anca Petrescu şi Eugen Mihăescu de la PRM şi Viorel Duca de la PNL au în comun cel puţin două lucruri: sunt parlamentari şi sunt proprietarii unor case aflate în străinătate.
Cu credite imobiliare sau direct cu bani gheaţă, cei zece parlamentari şi-au cumpărat apartamente şi vile de lux în capitale din lumea largă, precum Parisul şi Washingtonul, sau în staţiuni turistice de la poalele Alpilor. Cei mai cu dare de mână şi-au investit banii în Manhattan, cel mai cosmopolit cartier din New York.
Cotidianul a prezentat proprietăţile din Palma de Mallorca (Spania) şi din Bad Voslau (Austria) ale lui Radu Berceanu, respectiv Viorel Duca. Astăzi urmează poveştile imobiliare de peste hotare ale celorlalţi parlamentari care au ales să-şi investească banii în străinătate.
Vremurile în care politicienii români se înghesuiau în a obţine care mai de care case de la stat la preţuri derizorii par să fi apus. Cu credite imobiliare sau direct cu bani gheaţă, cei zece parlamentari şi-au cumpărat aparamente şi vile de lux în capitale din lumea largă, precum Parisul sau Washingtonul, sau în staţiuni turistice de la poalele Alpilor. Cei mai cu dare de mână au ales să-şi investească banii în Manhattan, inima celui mai cosmopolit oraş al lumii, New York.

Şi dacă achiziţionarea proprietăţilor nu a fost o problemă pentru buzunarele politicienilor, mai greu a fost cu declararea valorii acestora.
Deşi Legea ANI spune clar că în declaraţiile de avere oamenii politici trebuie să specifice valoarea impozabilă a proprietăţilor, aceştia s-au mulţumit să treacă valoarea de cumpărare. Faţă în faţă cu această situaţie, conducerea ANI nu ştie dacă are sau nu de-a face cu un fals în declaraţii.